Cine ar fi crezut că tezaurul dacic poate deveni subiectul unui roman de mistere și ironii absurde? Și totuși, mulțumită fostei ministre a culturii, Raluca Turcan, asistăm la o poveste care combină arta detectivistică cu un fin simț al observației pe care doar ea îl putea oferi. După ce Coiful de Aur de la Coțofenești și trei brățări dacice au fost furate dintr-un muzeu din Olanda, declarațiile fostei ministre au transformat un scandal cultural într-o piesă de teatru cu accente comice.
Actul I: „Lucrurile ciudate” care ne lasă mască
Doamna Turcan a subliniat că „există trei lucruri ciudate” legate de acest furt. Desigur, prima întrebare care ne vine în minte este: doar trei? Poate că restul de ciudățenii s-au pierdut pe drum, dar să le analizăm pe cele evidențiate:
- Folosirea dinamitei – Hoții n-au venit cu șurubelnițe sau mănuși albe, ci au decis că arta subtilității e pentru fraieri. Exploziile sunt noul trend în furturile de artă, iar cineva trebuie să o anunțe pe doamna Turcan că hoții probabil și-au făcut cercetările pe YouTube, nu în cărțile de istorie.
- Alegerea specifică a obiectelor – Hoții au sustras doar câteva obiecte, lucru care, aparent, o uimește pe fost ministra. Poate că se aștepta să ia și tablouri de pe pereți sau să golească bufetul muzeului. În mintea dânsei, e de neconceput ca infractorii să fie selectivi.
- Jaful în ultima zi a expoziției – Un detaliu care a ridicat sprâncenele doamnei Turcan. Poate că hoții au fost fani ai termenelor limită sau, cine știe, au vrut să evite să facă două drumuri. Pentru dânsa, însă, acest „timing” e aproape mistic, ca și cum hoții ar fi primit un semnal divin privind tezaurul dacic
Actul II: Olanda, Interpolul și „perspectivele” de recuperare pentru tezaurul dacic
Raluca Turcan, cu aplombul caracteristic, a declarat că „Olanda are datoria să identifice hoții”. Așa e, Olanda, să-ți fie rușine! Cum ai îndrăznit să lași un muzeu din țara ta să fie jefuit? Într-o viziune aproape cosmică, fost ministra pare să creadă că autoritățile olandeze ar fi trebuit să prevadă jaful, poate chiar să monteze o barieră de lasere direct din filmele cu James Bond.
Dar stați, că vine partea cea mai bună: Raluca Turcan „așteaptă ca Olanda să ofere o perspectivă” cu privire la momentul în care bunurile furate ale României vor fi aduse înapoi. Pardon?! Cumva autoritățile olandeze ar trebui să aibă o minge de cristal, să se uite în ea și să prezică exact ziua, ora și ruta de întoarcere a Coifului de Aur? Poate că doamna Turcan se gândește că poliția olandeză va emite un buletin de știri: „Estimăm că hoții vor fi prinși marți, la ora 14:30, iar bunurile vor ajunge în România prin curier miercuri dimineață.”
Dacă această cerință ar fi avut un ton mai poetic, am fi putut crede că Raluca Turcan a devenit pasionată de science-fiction. Dar nu, pare că dânsa chiar se așteaptă ca olandezii să aibă o planificare impecabilă a imprevizibilului. E ca și cum ar cere unui meteorolog să stabilească exact când va ninge în ianuarie 2035.
Actul III: O operă de artă a declarațiilor
Dincolo de ironia inevitabilă, discursul Ralucăi Turcan ne demonstrează că fiecare ocazie este una bună pentru a arăta că problema e întotdeauna „la ceilalți”. Fosta ministră a organizat expoziția, dar, cumva, vina aparține exclusiv Olandei, Interpolului și, probabil, ghinionului cosmic care a planat asupra tezaurului dacilor.
Așadar, dacă lucrurile ciudate subliniate de doamna Turcan ne-au lăsat un pic perplecși, aberația „perspectivei” cerute Olandei ne-a oferit un adevărat spectacol de comedie. În loc să se concentreze pe întrebări mai serioase, cum ar fi măsurile de securitate și modul în care au fost organizate transportul și expunerea pieselor, doamna Turcan pare să trăiască într-o lume în care infracțiunile vin cu un orar bine stabilit.
Flux știri internaționale
