Justiție cu termen de expirare: Secureanu scapă, iar sistemul judiciar putrezește în tăcere

Florin-Secureanu
buton facebook       buton share x-twitter       buton sharewhatsapp

După opt ani de așa-zisă „judecată”, dosarul lui Florin Secureanu — fostul manager al Spitalului Malaxa, acuzat că scotea zilnic bani din casierie pentru bijuterii, vacanțe și amante — se reia de la zero. Da, de la capăt. Aceasta e decizia Curții de Apel București, care anulează practic tot ce s-a întâmplat până acum în instanță. În primă instanță, Secureanu fusese condamnat la 11 ani de închisoare.

În loc de justiție, avem o farsă repetitivă. Dosarul a fost tărăgănat aproape un deceniu, cu 22 de amânări consecutive în doar un an. Și acum, reset complet.

Firma care îi „livra” bijuterii era aceeași care se prefăcea că sterilizează instrumentarul medical. Adică, pe scurt, bani publici sifonați dintr-un spital de stat, cu complicitatea unor prestatori fictivi și protecția tăcută a unor instituții care ar fi trebuit să protejeze cetățenii, nu pe hoți.

Florin Secureanu este, în prezent, liber. A fost eliberat în 2025 după ce a executat o altă condamnare, mai „soft”: 3 ani și 8 luni într-un dosar separat. Iar în cazul Malaxa, povestea se rescrie. La propriu.

Justiția română — lentă, opacă, impenetrabilă — pare să funcționeze perfect pentru cei care o cunosc din interior.

Această decizie vine într-un moment tensionat, în care guvernul Bolojan încearcă să reformeze pensiile speciale ale magistraților. Propunerile sunt de bun-simț: creșterea vârstei de pensionare și plafonarea pensiilor la 70% din salariul net. Adică o pensie de „doar” 11.000 de lei. Șefa CSM consideră această sumă „mică”. Într-o țară în care milioane de oameni muncesc până la 65 de ani pentru o pensie de 3.000 de lei.

CSM acuză că reforma „afectează independența justiției”. Dar ce poate afecta mai grav credibilitatea justiției decât zeci de dosare care expiră în tăcere? Decât o elită judiciară care își apără privilegiile cu o viteză pe care nu o aplică și în sălile de judecată?

Secureanu nu este un caz singular. Sunt zeci, poate sute de dosare de corupție care au fost uitate pe coridoarele tribunalelor până când faptele s-au prescris. Justiția românească nu e doar lentă. E previzibilă în protejarea celor care știu cum să o tragă de timp

Acest text este un editorial de opinie. Conținutul reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului.

 

Urmăriți Politic Media și pe Google News