Netanyahu încearcă din nou să torpileze negocierile SUA–Iran

Netanyahu corupție
buton facebook       buton share x-twitter       buton sharewhatsapp

În timp ce Statele Unite și Iranul au început primele discuții directe după o perioadă îndelungată de tensiuni, desfășurate la Islamabad, în Pakistan, premierul israelian Benjamin Netanyahu a transmis un semnal public care ridică semne de întrebare asupra viitorului negocierilor.

Discuțiile de la Islamabad reprezintă primele negocieri directe între Washington și Teheran de la Revoluția Islamică din 1979. Un eventual acord de pace este esențial nu doar pentru securitatea regiunii, ci și pentru stabilitatea economiei globale și aprovizionarea cu petrol, întrucât Strâmtoarea Hormuz – prin care trece aproximativ o cincime din producția mondială de țiței – rămâne blocată sau sever restricționată de peste 40 de zile, provocând creșteri dramatice ale prețurilor la energie și perturbări majore în lanțurile de aprovizionare internaționale.

Benjamin Netanyahu a declarat că operațiunile militare împotriva Iranului sunt departe de a se încheia, în ciuda a ceea ce el a numit „realizări istorice” deja obținute.

„I-am lovit, dar mai avem încă multe de făcut”, a afirmat Netanyahu.
„Israelul, sub conducerea mea, va continua să lupte împotriva regimului terorist iranian și a aliaților săi”, a adăugat acesta într-un mesaj public.

Declarația vine într-un moment sensibil, în care comunitatea internațională urmărește cu atenție orice progres diplomatic între Washington și Teheran.

O strategie constantă de opoziție față de negocierile cu Iranul

Poziția lui Netanyahu nu este una nouă. De peste 15 ani, liderul israelian manifestă o opoziție fermă și consecventă față de orice acord nuclear cu Iranul care nu presupune demontarea completă a programului nuclear iranian.

Pentru guvernul israelian, un astfel de compromis este perceput ca o amenințare existențială la adresa securității statului.

Momentul de vârf: confruntarea cu administrația Obama

Cea mai intensă campanie împotriva negocierilor a avut loc între 2013 și 2015, în timpul discuțiilor pentru acordul nuclear cunoscut drept JCPOA. Netanyahu a calificat acordul interimar din 2013 drept o „eroare istorică”, iar varianta finală din 2015 a fost criticată vehement.

În acea perioadă:

  • a făcut lobby intens la Washington împotriva acordului
  • a cerut opțiuni militare împotriva Iranului
  • a susținut un discurs controversat în Congresul SUA, fără acordul Casei Albe

El a avertizat că acordul ar putea facilita dezvoltarea unui arsenal nuclear iranian, mobilizând opoziția politică americană.

De la retragerea SUA din acord la tensiunile actuale

După semnarea acordului, Netanyahu a continuat să-l denunțe ca pe o „greșeală istorică”. În 2018, a salutat decizia administrației Trump de a retrage SUA din JCPOA, considerând-o o „mișcare istorică”.

Tot atunci, a prezentat public așa-numita „Arhivă Nucleară Iraniană”, o serie de documente obținute de serviciile israeliene, menite să demonstreze că Iranul ar fi ascuns informații relevante despre programul său nuclear.

În anii următori:

  • sub administrația Biden, Netanyahu s-a opus reluării negocierilor
  • în perioada 2025–2026, au apărut acuzații că Israelul ar fi încercat să saboteze discuțiile prin amenințări militare

Surse americane au exprimat temeri că un eventual atac asupra instalațiilor nucleare iraniene ar putea bloca complet diplomația, în timp ce Iranul a acuzat direct Israelul de interferență și destabilizare.

În ansamblu, opoziția lui Netanyahu față de dialogul SUA–Iran a devenit una dintre liniile definitorii ale politicii sale externe. Această abordare a generat, de-a lungul timpului, tensiuni repetate cu administrațiile americane, indiferent de orientarea lor politică.

Interpretarea acestor acțiuni rămâne însă profund divizată:

  • susținătorii consideră că Israelul își apără securitatea națională
  • criticii văd aceste intervenții ca pe o încercare de a submina eforturile diplomatice internaționale

În contextul actual, declarațiile recente ale lui Netanyahu riscă să complice și mai mult un proces diplomatic deja fragil, aflat într-un moment decisiv pentru stabilitatea Orientului Mijlociu.

Sursî alternativă: AlJazeera

Urmăriți Politic Media și pe Google News