Premierul israelian Benjamin Netanyahu, susținut și de președintele SUA Donald Trump, afirmă că Iranul este pe punctul de a obține arma nucleară. Cu toate acestea, chiar șefa serviciilor americane de informații și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) spun că nu există dovezi că Iranul dezvoltă arme nucleare în acest moment. În schimb, Statele Unite și ONU își exprimă îngrijorarea față de nivelurile tot mai ridicate de îmbogățire a uraniului atinse de Iran.

Începând de vineri, Israelul a bombardat instalații nucleare majore din Iran și a ucis cel puțin 14 oameni de știință iranieni. Forțele armate israeliene au declarat că aceștia erau „factori cheie în dezvoltarea armelor nucleare iraniene” și că „eliminarea lor este o lovitură semnificativă pentru capacitatea regimului de a obține arme de distrugere în masă”.

Iranul susține că programul său nuclear este complet pașnic și are doar scopuri civile, menționând inclusiv edictul liderului suprem Ali Khamenei împotriva armelor nucleare.

Acuzațiile la adresa Iranului, formulate de Netanyahu de peste două decenii încoace, au fost reluate acum de premierul israelian și folosite ca  justificare pentru acțiunile militare împotriva Iranului.

„În ultimele luni, Iranul a făcut pași fără precedent – pași către transformarea uraniului îmbogățit în armă”, a declarat Netanyahu vineri, după primul val de atacuri asupra instalațiilor nucleare.

Luni, revenind mai devreme de la summitul G7 din Canada, Trump le-a spus jurnaliștilor că este convins că Iranul este „foarte aproape” de a construi arme nucleare.

Ce spun serviciile americane de informații?

Pe 25 martie, directoarea serviciilor americane de informații, Tulsi Gabbard (numită în funcție de Donald Trump) a declarat în fața Congresului că Iranul nu urmărește construirea unei arme nucleare.

„Comunitatea de informații continuă să evalueze că Iranul nu construiește o armă nucleară, iar liderul suprem Khamenei nu a autorizat programul pe care l-a suspendat în 2003”, a spus Gabbard, referindu-se la concluziile agențiilor americane de informații.

Totuși, ea a recunoscut că, în Iran, a început să se observe o „eroziune a tabuului de decenii legat de discuțiile publice despre armele nucleare”, ceea ce ar putea încuraja susținătorii înarmării din structurile de decizie.

Gabbard a mai adăugat că „stocul de uraniu îmbogățit al Iranului este la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată pentru un stat care nu deține arme nucleare”.

Când declarația ei a fost citată în fața lui Trump, acesta a răspuns:

„Nu-mi pasă ce a spus ea. Eu cred că erau foarte aproape să aibă o armă.”„Iranul nu trebuie să aibă o armă nucleară. E foarte simplu.”

Întrebată despre comentariul președintelui, Gabbard a spus doar că ea și Trump sunt „aliniati” în privința Iranului, fără să clarifice cum, având în vedere evaluările contradictorii.

Ce spune armata americană?

Pe 10 iunie, cu trei zile înainte de atacurile israeliene, generalul Erik Kurilla, comandantul Comandamentului Central al SUA, a spus într-o audiere în Senat că Iranul „continuă să progreseze către un program de arme nucleare”.

Această afirmație pare, la prima vedere, să contrazică evaluarea lui Gabbard. Totuși, Kurilla nu a afirmat că Iranul are în prezent un program activ pentru dezvoltarea bombei, ci că avansează în direcția acestei capacități.

El a subliniat nivelul ridicat al uraniului îmbogățit, care continuă să se acumuleze „sub pretextul unui program nuclear civil”. De asemenea, a spus că Iranul dobândește cunoștințe și competențe legate direct de producerea de arme nucleare.

Ce este îmbogățirea uraniului și ce face Iranul?

Iranul îmbogățește uraniu până la o puritate de 60%, lucru care a generat îngrijorare atât din partea AIEA, cât și a criticilor programului nuclear iranian.

Îmbogățirea uraniului presupune creșterea concentrației izotopului U-235. În mod natural, uraniul conține doar 0,7% U-235. Pentru arme nucleare este nevoie de aproximativ 90% U-235. De aceea, atingerea nivelului de 60% este considerată un pas îngrijorător, deoarece reduce semnificativ timpul necesar pentru a ajunge la grad militar.

Iranul insistă că are dreptul, ca semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, să dezvolte tehnologie nucleară în scopuri pașnice, inclusiv îmbogățirea uraniului.

Ce spune AIEA?

Pe 9 iunie, în fața Consiliului Guvernatorilor AIEA, directorul Rafael Grossi a confirmat că Iranul a acumulat 400 kg de uraniu îmbogățit la 60%.

„Deși activitățile de îmbogățire nu sunt interzise în sine, faptul că Iranul este singurul stat fără arme nucleare care produce și acumulează uraniu la 60% rămâne o problemă gravă”, a transmis Grossi.

A doua zi, AIEA a adoptat o rezoluție prin care cenzura Iranul, acuzându-l că a încălcat angajamentele de transparență față de agenție. Iranul a respins acuzațiile, reafirmând că respectă obligațiile internaționale.

Cu toate acestea, într-un interviu CNN din 11 iunie, Grossi a declarat clar: „Nu avem nicio dovadă că Iranul desfășoară un efort sistematic pentru a construi o armă nucleară.”

Cât de repede ar putea Iranul construi o armă nucleară?

În mărturia sa din 10 iunie, generalul Kurilla a afirmat că Iranul, dacă ar decide brusc să o facă, ar putea produce 25 kg de uraniu de calitate militară într-o săptămână și suficient material pentru zece bombe în trei săptămâni.

Dar Grossi, în interviul său, a oferit o estimare mult mai rezervată:

„Cu siguranță nu este vorba de mâine, dar nici nu cred că e o chestiune de ani.”

Nici Kurilla, nici Grossi nu au indicat cât timp ar dura efectiv construirea armelor, chiar dacă Iranul ar avea uraniul necesar.

Ce spun experții independenți?

Kelsey Davenport, director pentru politici de neproliferare la Arms Control Association din SUA, a declarat că Israelul probabil știe că Iranul nu este pe cale să construiască o bombă imediat.

„Dacă riscul era cu adevărat iminent, dacă Israelul chiar credea că Iranul e în curs de a produce o armă nucleară, am fi văzut o campanie militară mult mai susținută împotriva activităților de la Fordow și de la Natanz”, a spus ea, referindu-se la instalațiile nucleare iraniene.

Există paralele cu invazia Irakului din 2003?

Pentru mulți observatori, da.

Înaintea invaziei din 2003, SUA și Marea Britanie susțineau că Irakul deținea arme de distrugere în masă – inclusiv arme chimice, biologice și un program nuclear. Aceste afirmații au fost baza justificării pentru declanșarea războiului. De asemenea, aceste afirmații au fost făcute și de Benjamin Netanyahu în 2002, chiar în fața Congresului SUA

Declarația video a premierului Netanyahu din 2002:

După invazia Irakului, nu au fost găsite arme nucleare sau arme de distrugere în masă, iar anchetele ulterioare, inclusiv cele ale Senatului SUA și ancheta Chilcot din Marea Britanie, au concluzionat că informațiile au fost profund greșite și manipulate politic pentru a susține decizia intervenției.

Deși Israelul avertizează asupra unui Iran aflat pe punctul de a construi o armă nucleară, dovezile oferite până acum de serviciile de informații și agențiile internaționale nu susțin această concluzie, nu există în acest moment dovezi clare că Iranul a reluat un program de înarmare nucleară. Însă, nivelurile ridicate de uraniu îmbogățit sunt un motiv real de îngrijorare. Într-un context tensionat și cu precedentul Irakului în memorie, prudența în interpretarea acestor date este esențială.

Sursă: AJ

Urmăriți Politic Media și pe Google News