Stenograme din azilul groazei

Victimele din căminele de bătrâni și cele pentru persoane cu dizabilități rămâneau fără pensii, banii de pe carduri sau apartamente, potrivit unor stenograme din azilul groazei publicate de Buletin de București

Pe lângă retrageri de la bancomate de pe cardurile victimelor, procurorii au descoperit că parte dintre persoane nici nu știau sub tutela cui se află.

Mai mult, într-un caz, managerul unui azil de bătrâni vizează, din nou, obținerea de sume de bani necuvenite din valorificarea unor bunuri imobile “deținute de persoane lipsite de capacitate civilă sau cu diferite probleme psihice, sens în care aceasta face demersuri de a obține calitatea de tutore sau curator în vederea vânzării acestor bunuri

MANAGER:. Uite am venit iar să încerc cardul lu asta, deci nu pot să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Ia stai acolo să vedem.
ANGAJAT: Hai că stau.
MANAGER: Deci vreau să zic că nu-mi mai arată nici, deci nu mai mi-arată nici soldul. Am scos, dar trebuia să mai aibe niște bani. Uite îi dau interogare sold… nu…
ANGAJAT: Am înțeles.
MANAGER Deși la început de lună am putut să fac și nici lu ăsta nu i-a mai intrat banii, lu’ Cristinoiu. Deci cred că a făcut împuțita aia ceva. Ăia, 10 milioane, uite, când nu ai… Integrare sold… Hai să-i dau pe chitanță, să vedem. Uite, tranzacția nu a fost efectuată. Deci nici chitanțe nu-mi dă.
ANGAJAT: Am înțeles. Păi o să-i sun p-ăștia ai ei, să vedem ce zice, dacă a umblat la ceva, că nu mai…
MANAGER: Nu știu. S-o luăm să vii cu ea la bancă? Adică n-am scos decât, mi se pare 1800 sau 1900 de lei. Până la 3000 trebuia să-i mai intre. D-aia zic căăăă…

Stenograme azilul groazei discuție vânzare apartament:

MANAGER: Am fost de i-am făcut lu ăla buletinul, că nu avea buletin, ca să dau la Autoritatea Tutelară. Trebuie să vină de la Autoritatea Tutelară să-i facă ăăăă…, apartamentul și să ne dea acceptul, ca să poată să vină Nae, să facă poze, să-l mărităm.
DOAMNĂ: Îhî! Îhî!
MANAGER: Că mai repede scăpăm de ăla decât de …
DOAMNĂ: Îhî! Îhî!
MANAGER: Na, e cu trei camere, două băi, îți dai seama, că nu l-as da pentru nimic în lume, că am doi copii.
DOAMNĂ: Unde e? Unde este?
MANAGER: Ăăăă…, pe Gârleni, unde e bre!? Ieși încolo înspre Bragadiru, în Ghencea.
MANAGER: …și dacă nu sunt bani!? Și să-l închiriez, să mă doară capul…
DOAMNĂ: A…!
MANAGER: ”Vino că s-a stricat nu știu ce, vino că m-a inundat vecinul…, vino că m-a inundat …
DOAMNĂ: Da, păi eu nu l-am vândut pe ăla cu patru camere, tot de-aia!? Zic:”ia, că-l vindem, și scăpăm! Bine, e luat în rate, nici nu merită să mai stai să plătești ratele.
MANAGER: Adică…și știi cum e! Mă mai salvează pe mine să-l mai mânjesc pă omul ăsta cu ceva. Până rezolv și cu Ștefăneștiul, până rezolv și cu Oltului. Mai mă agăț și eu de ceva, că na! Cică e vreun 80.000.
DOAMNĂ: Bine, mă, fetiță!
MANAGER: 70-80, cică așa ar fi prețul p-acolo.