Aroganța politrucului Crin Antonescu: Un simbol al deconectării de la realitățile societății

           

Crin Antonescu, fost parlamentar timp de 24 de ani, reprezentant de seamă al unei clase politice obișnuite să prospere din bugetul public, revine în atenția publicului odată cu propunerea sa drept candidat comun al PSD-PNL la alegerile prezidențiale. Acest anunț a stârnit un val de reacții, atât din partea adversarilor politici, cât și a cetățenilor exasperați de aroganța și auto-suficiența afișate de fostul lider liberal.

Antonescu a fost parlamentar între 1992 și 2016, perioadă în care a încasat salarii consistente, plătite din banii contribuabililor. Deși s-ar putea presupune că o asemenea carieră politică îndelungată ar trebui să fie marcată de realizări notabile pentru societate, bilanțul său rămâne unul vag și aproape inexistent. De-a lungul acestui sfert de secol în care a trăit confortabil din fonduri publice, Antonescu nu a reușit să se remarce decât prin prezența sa constantă în umbra marilor decizii politice, fără un impact concret asupra vieții oamenilor de rând.

Recent, într-un interviu acordat postului Antena 3 CNN, Antonescu a fost întrebat cu ce s-a ocupat în ultimii zece ani, perioadă în care a dispărut practic din spațiul public. Răspunsul său, marcat de un ton defensiv și un dispreț subtil față de întrebările legitime ale cetățenilor, a fost următorul: Nu am fost angajat în acești ultimi opt ani, am trăit financiar din veniturile soției mele și din economiile mele destul de firave, câte au existat. Nu-mi amintesc să fi cerut cuiva, dumneavoastră ori altcuiva, vreun leu. Nimic din contribuţiile dumneavoastră la buget nu au fost folosite pentru mine, nu am avut ajutor de şomaj. 

Antonescu își etalează cu nonșalanță auto-suficiența. Argumentul său, conform căruia nu a solicitat ajutor de șomaj și, deci, nu a „consumat” din fondurile publice în ultimii ani, ignoră complet faptul că veniturile sale anterioare, obținute pe baza mandatului de parlamentar, provin exact din același buget public pe care acum îl minimalizează.

Această abordare trădează o aroganță specifică unui politruc împuțit. Declarația sa nu este doar lipsită de sensibilitate, ci și profund disonantă față de realitățile cu care se confruntă milioane de români. Este greu de crezut că un om care a beneficiat de zeci de ani de un statut privilegiat poate înțelege problemele celor care se luptă zilnic cu un sistem birocratic sufocant, cu salarii insuficiente și cu o clasă politică ruptă de nevoile lor.

Propunerea sa ca și candidat comun al PSD-PNL la alegerile prezidențiale este un simbol al stagnării și al lipsei de viziune a alianței politice. Alegerea lui Antonescu arată, încă o dată, disprețul profund al unor politicieni față de electorat, mizând pe memoria scurtă a alegătorilor și pe o retorică învechită.

În loc să reprezinte o schimbare sau o alternativă credibilă pentru viitorul României, candidatura lui Crin Antonescu pare mai degrabă o încercare disperată de a readuce în prim-plan figuri politice perimate, care au demonstrat de-a lungul timpului că sunt mai preocupate de propriul confort decât de binele comun. Alegerile prezidențiale din anul viitor ar trebui să fie un moment de reflecție profundă pentru electorat, care să respingă aroganța și lipsa de responsabilitate întruchipate de acest tip de politicieni.