„Securitatea alimentară” a devenit un slogan dominant în agricultura europeană, dar adesea servește pentru a justifica decizii ce nu avantajează consumatorii, arată o analiză Politico Europe. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președinția ungară a Consiliului UE au pus securitatea alimentară în fruntea priorităților lor. De la invazia Rusiei în Ucraina, Franța, Italia și Țările de Jos și-au redenumit ministerele agriculturii pentru a include această noțiune. În plus, Parisul a lansat anchete parlamentare privind pierderea suveranității alimentare.
Ministrul Agriculturii din Franța, Marc Fesneau, a comparat creșterea importurilor de alimente cu dependența riscantă de gazul rusesc, ceea ce este eronat. Spre deosebire de statele petroliere, „grânarele” agricole sunt numeroase și oferă alimente la prețuri competitive. În plus, UE este un exportator net de produse alimentare.
Accesibilitatea alimentelor este esențială. Deși prețurile au crescut în 2022, alimentele rămân relativ ieftine în Europa. Cu toate acestea, 8% dintre cetățeni sunt aflați în situație de insecuritate alimentară, însă asta se datorează faptului că politicienii europeni nu propun măsuri socioeconomice adecvate.
Olivier De Schutter, fost raportor special al ONU pentru dreptul la alimentație, susține că politicienii europeni vor să crească producția pentru a mări exporturile. Aceasta include utilizarea conceptului de „suveranitate alimentară.” În realitate, importurile ieftine din UE împiedică dezvoltarea fermierilor din Orientul Mijlociu și Africa.
Preocupările legate de „securitatea alimentară” au fost folosite pentru a justifica eliminarea legii privind reducerea pesticidelor, diluarea regulilor de restaurare a naturii, excluderea fermelor industriale din directivele de emisii și transformarea strategiei de proteine a UE într-un program de cultivare a furajelor pentru animale.
Comisia Europeană ar trebui să se concentreze pe adoptarea unor practici agricole mai sustenabile, cu mai puține substanțe chimice și un număr mai mic de animale, pentru a asigura disponibilitatea alimentelor pe termen lung, având în vedere impactul schimbărilor climatice asupra recoltelor.
În prezent, modelul actual necesită prețuri mai mari pentru alimente, subplătind fermierii și exploatând muncitorii migranți. Ar trebui ca subvențiile să se redirecționeze pentru a face carnea și lactatele mai scumpe și fructele și legumele mai ieftine, cu ajutoare directe pentru cei care nu își permit cheltuielile de bază. Aceste măsuri ar fi fost incluse în legea „sistemelor alimentare sustenabile” a Comisiei, dar aceasta a fost ignorată în timp ce țările continuă să urmeze un regim depășit, bazat pe numărarea caloriilor.
Sursă: Politico
Flux știri internaționale
