De la lege la forță: Sprijinul occidental acordat Israelului în ofensiva asupra Iranului și prăbușirea ordinii internaționale
Atacul aerian declanșat de Israel asupra Iranului, cu sprijinul direct sau tacit al puterilor occidentale, ridică întrebări fundamentale despre soarta ordinii internaționale construită după 1945. Ce se întâmplă când dreptul internațional este ignorat, iar sprijinul politic și militar devine mai important decât normele și tratatele globale? Răspunsul pare tot mai clar: lumea se îndreaptă spre o formă de „lege a junglei”, în care puterea decide cine are dreptate.
Impunitatea ca politică externă
În ultimii doi ani, după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul a dus o campanie militară extinsă: a devastat Gaza, a bombardat zone largi din Liban, a ocupat noi teritorii în Siria și, mai recent, a lovit infrastructura militară și nucleară a Iranului. Pe tot acest traseu, nu a existat aproape nicio consecință internațională. Deși Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Benjamin Netanyahu pentru posibile crime de război în Gaza, sprijinul occidental nu a scăzut, ci dimpotrivă – a fost reafirmat.
Potrivit cercetătorului britanic H. A. Hellyer (RUSI), această escaladare era previzibilă:
„Faptul că Israelul nu a fost tras la răspundere pentru încălcările repetate ale dreptului internațional trimite un mesaj clar: poate face și mai mult, fără repercusiuni.”
Reguli pentru unii, putere pentru ceilalți
În timp ce Israelul invocă „autoapărarea” ca justificare pentru loviturile asupra Iranului, acest concept devine periculos de elastic. Profesorul Ben Saul, expert în drept internațional, atrage atenția că atacul face parte dintr-un tipar mai larg de violență anticipativă ilegală, justificată doar prin percepții de amenințare, nu prin agresiuni reale. Același narativ a fost folosit și de Vladimir Putin atunci când a decis atacarea Ucrainei, invocând autoapărarea cetățenilor ruși care trăiau în Ucraina
„Dacă fiecare stat decide unilateral când să degradeze militar alt stat, fără a fi atacat, deschidem ușa către haos global”, a avertizat Saul.
Cea mai solidă susținere de care beneficiază premierul Benjamin Netanyahu și statul Israel provine din Statele Unite – atât pe plan politic, cât și militar și financiar. Actualul președinte, Donald Trump, nu doar că și-a exprimat public sprijinul față de ofensiva Israelului împotriva Iranului, ci a transmis că intervenția militară americană rămâne o opțiune deschisă, dacă situația o va impune. La scurt timp după debutul atacurilor, președintele francez Emmanuel Macron a reiterat poziția tradițională a Parisului privind „dreptul Israelului de a se apăra”. Însă declarația cea mai tranșantă a venit din partea cancelarului german Friedrich Merz, care a afirmat că „Israel face munca murdară pentru noi toți” – o remarcă ce a generat reacții puternice inclusiv în spațiul public german.
Teama, nu simpatia, guvernează sprijinul regional
În lumea arabă sunnită, simpatiile pentru regimul iranian sunt limitate. Politologul Karim Emile Bitar remarcă faptul că puțini vor regreta o eventuală slăbire a influenței Teheranului. Cu toate acestea, spune el, există o alarmă crescândă față de un Israel tot mai agresiv, care deține capacități militare net superioare și ale cărui oficialități vorbesc deschis despre epurări etnice și destructurarea completă a Gaza.
Consecința imediată? O cursă regională a înarmării, care ar putea include o accelerare a eforturilor Iranului de a obține arme nucleare – exact ceea ce Israelul pretinde că vrea să prevină. Daryl Kimball, de la Arms Control Association, avertizează, citat de France 24
„Iranul se simte expus. Descurajarea convențională a eșuat. Vor fi din ce în ce mai multe voci în interiorul țării care vor cere ieșirea din Tratatul de Neproliferare Nucleară.”
Ordinea liberală, sub asediu chiar de fondatori
Sir Richard Dalton, fost ambasador britanic în Iran, remarcă o schimbare semnificativă:
„Netanyahu are acum mai multă influență asupra Washingtonului, iar Israel acționează tot mai des ca un stat de sine stătător, fără reguli.”
Între timp, instituțiile create pentru a menține pacea – Curtea Penală Internațională, Curtea Internațională de Justiție – își pierd autoritatea. După ce CPI a emis un mandat pe numele lui Netanyahu, administrația Trump a reacționat prin emiterea unui ordin executiv care autorizează sancțiuni împotriva instanței, blocându-i practic funcționarea.
Istoricul Brian Brivati observă o ironie tragică:
„Unul dintre pilonii fondatori ai ONU – Statele Unite – subminează acum organizația din interior, blocând mecanismele de responsabilizare și reducându-i finanțarea.”
Spre un colaps global?
Dizolvarea normelor internaționale nu afectează doar Orientul Mijlociu. Ea slăbește cooperarea globală necesară pentru a face față marilor crize ale secolului: de la schimbările climatice la noile pandemii.
„Dacă acceptăm că forța primează în fața dreptului, atunci ne îndreptăm spre o lume unde fiecare criză devine o amenințare globală fără niciun mecanism de control”, avertizează Hellyer.
Lumea se îndreaptă periculos de rapid spre haos. Sprijinul necondiționat pentru acțiuni ”unilaterale”, distrugerea instituțiilor de drept internațional și glorificarea forței subminează exact valorile pe care lumea occidentală pretinde că le apără. Iar în acest sistem, niciun stat – indiferent cât de puternic – nu va fi cu adevărat în siguranță.
Flux știri internaționale
